Prima zi de scoală

Pentru mine, prima zi de scoala a fost intr-o luni. Adica ieri. Si a fost seara, dupa gradi. Si a fost la Muzeul cu elefanti, adică Antipa. 

Si a fost cu prietenul meu Luca. Şi a fost dupa ce am asteptat., si-am alergat si m-am jucat si am facut chestii despre care mama a zis ca nu trebuia sa le fac. De genul, trasul dinozaurului de coada, sau pus mana pe ecrane, vitrine si alte minunatii luminate. Evident, am si exclamat!

Si a fost, in mod firesc, si cu invatat. Invatat despre fluturi multicolori, si pasari albe, despre evolutie si disparitie, despre animalele din tara aceea unde traiesc eu, Romania. Aceea, stiti voi, care uneori e mare si incapatoare cat un continent, acela, stiti voi, Europa, iar alteori, cat un Bucuresti, acela, stiti voi, unde traiesc eu. Dar nu despre asta am invatat ieri. 

Si a mai fost distractiv si magic. Magic in toata regula! Cu un domn pe post de magician. Unul care facea ca pe tableta mea Samsung, si ea la fel de magica, sa apara toate acele animale despre care si povestea. Si ele magice la randul lor, mai ales ca o parte dintre ele sunt magice pe vecie, ca in realitate nici nu mai exista.

Si a mai fost si surprinzator. Suprinzator pentru ca am reusit sa retin cate ceva. Cu magicianul pe post de ghid si profesor, am dat o groaza de raspunsuri verzi. Pentru ca asa e cu softul educational si colectiile digitale. Orice ar insemna ele, eu inteleg ca e pe culori: verde -corect, maro-gresit. Asta numesc eu Smart Classroom, o clasa si o scoala pe care o puteti frecventa si voi. 

Pentru ca, in perioada 2 iunie – 14 iulie, în fiecare zi de luni, elevii claselor I-IV vor putea participa la workshop-uri interactive în cadrul Galeriei Digitale Samsung de la Muzeul „Antipa”. Înscrierile în acest proiect se fac pe pagina http://www.samsung.com/ro/descopera-natura/ , iar la fiecare lecție vor putea participa 15 copii.

Despre LISTA pentru buna dimineata sau cum sa pleci la munca fara prea mare scandal

Eu dimineata nu prea am chef. Nu prea mai am chef sa dorm, daca este week-end si nici sa ma scol in timpul saptamanii. 

Nu prea am chef sa merg la baie, asa ca topai pe scaun in timp ce imi prepar cafeaua si uneori chiar in timp ce o beau. Si in nicun caz nu am chef sa ma imbrac, sau Doamne fereste sa duc la bun sfarsit orice indeletnicire obligatorie, dar matinala. In schimb, am chef sa vorbesc. Si vorbesc pentru ca de asta am chef toata ziua. Mai putin la gradi atunci cand sunt pus sa repet ce tocmai imi explicase educatoarea. Deci vorbesc in timp ce ma plimb prin bucatarie, hol si dormitoare pentru ca altceva nu pot face atunci cand vorbesc. Si vorbesc chiar si atunci cand stau pe loc, pentru ca a vorbi presupune un efort extrem de mare. Atat de mare, incat trebuie sa stau.

Si vorbesc si in timp ce ai mei ma roaga si ma implora si ma ameninta si se bucura si se intristeaza si se enerveaza si le vine sa tipe, asa ca uneori o fac, iar alteori nu. Si vorbesc atat de mult despre gradi, despre ziua de luni, care nu e marti, desi as vrea sa vina mai repede vineri, despre ce jucarie sa imi iau, dar asta nu e buna, asta e prea mare, prea mica, cu asta nu ma lasa, pe asta mi-o strica, asta e prea veche, asta prea noua, prea verde, prea de fete, prea moale, prea ma zgarie.., prea.... Si sa nu uitam de vreme, care poate fi schimbata, ca sunt expert in chemat ploia si, uite, chiar acum am chef sa o invoc batand cu umbrela in podea. Ca idee, viata este o chestiune la care sa reflectezi. Si cel mai bun moment e dimineata. Adica fix cand trebuie sa te imbraci, speli, incalti si sa iesi mai repede pe usa.

Nu toata lumea apreciaza spiritul creator dis de dimineata. Si nici faptul ca pentru mine este momentul sa am grija de flori, sa privesc pe geam sau sa ma joc cu jucaria primita in dar acum 3 ani si pe care nu am mai bagat-o in seama de atunci si nici nu o sa o mai bag de aici incolo. Cu exceptia aceste dimineti. Si nici nu prea vad mare compasiune pentru etichetele dureroase, ciorapii care deranjeaza, tricoul nepotrivit sau incaltamintea prea strampta.

IN CONCLUZIE, dimineata poate fi nasoala pentru toata lumea. Noroc ca , uneori, pentru atunci  cand nu am chef de atitudinea "ca asa nu vreau eu", mami a inventat LISTA. Un fel de hai sa zicem ca accept ce vreti voi, daca primesc in schimb o multitudine alte lucruri, de la Omnitrix, la triciclete si binocluri de detectiv, aflate si ele pe LISTA MEA. Pe LISTA mamei este trecut, printre altele, o cerinta nasoala: ""sa te imbraci repede dimineata"' si, pentru ajutor, sub scrisul neinteligibil pentru mine, Mihnea analfabetul, un desen urat rau. Un desen pentru care m-am si suparat, din motive estetice evident, dar, treaca de la mine, sunt un copil tolerant asa ca am acceptat mazgaleala. Efectul LISTEI si al mazgalelii este simplu: in loc sa tipe, sa se tanguiasca, sa se roage, sa ma mituiasca sa.. ce mai fac adutii disperati si intarziati la munca, mami imi arata desenul. Iar eu, constient de penibilul situatiei si agasat de uratenia caricaturii, ma induplec si purced la imbracat. Repede si bine. Primesc in schimb o mina fericita si o incurajare:"'Wow, esti imbracat. Mai ai sa te incalti si putem merge."'

Si LISTA mea... ma gandesc eu in timp ce imi indes calcaiele ascutite in pantofi. Mamiii... as mai vrea un costum de controlor si toate cartile cu Domnul si Doamna si......Iar mami scoate lisa si noteaza. Stiu ca nu imi va lua mai nimic din toate astea, dar macar asculta. Si mai stiu ca daca ma rog si ma tangui si ma marai si ma... tot ce stiu eu sa fac pentru a fi convingator, patesc ca atunci cu clepsidra. Adica obiectul acela minunat pe care l-am cerut atat de insistent incat nu l-am mai primit deloc. 

Şi am dansat

Eu şi "stafia" din Scary Movie.

Moşul de pe FEIVUC

Mă declar agnostic! De fapt, aşa scrie mami că mă declar, că eu, în realitate, nu ştiu cum să mă declar. Eu doar spun că vreau să vorbesc cu Moş Nicolae. Pentru că, mă gândesc eu aşa, într-o bună zi, când voi fi ceva mai mare, aş putea să-i iau locul Aici intervin însă mai multe probleme majore:

1. Nu ştiu dacă Moşul asta este perpetuu, precum Crăciun. În cazul în care este, trebuie să revin la planul B. Mă fac doctor de dinţi!  

2. În cazul în care îi voi urma la tron, sau mai bine zis pe acoperiş (detalii aici ), nu ştiu cum urmăreşte toţi copiii în acelaşi timp.  Mami spune că are nişte ecrane uriaşe, ca de televizor. Eu nu sunt prea convins, aşa că m-am gândit să iau problema în propriile mâini. M-am decis să îl sun. Şi de aici problema numărul trei.

3. Mami spune că nu are telefon, sim şi nici nu e abonat la vreun operator de telefonie. Implicit nu are număr. Şi de aici problema numărul patru.

4. Eu ştiu numărul lui Moş Nicolae. Este 22.33. Îl ştiu, pentru că l-am văzut! Serios. Nu vă păcălesc. Fuma o ţigară pe acoperiş, în timp ce eu agonizam de nerăbdare aşteptându-l. Dar mami tot nu crede. Aşa că a apărut şi problema numărul 5.

5. Dar, dacă nu mă crezi că are număr de telefon, pe care îl şi ştiu pe dinafară, atunci pune-l pe FEIVUC

Pe ce?, întreaba ea nedumerită

Pe FEIVUC

Cum să îl pun pe Facebook, dacă Moşul nu se poate vedea şi nimeni nu ştie cum arată?

Nu mă interesează!. Pune- l pe FEIVUC, pe LEPOT sau pe TABLETĂ! Acum!

  

Odă lui Moş Nicolae. Bătrânul cel fumat care a vinit

Şi a vinit! A vinit pe uşă aşa cum ştie el să vină. Şi tot pe acolo a şi plecat, pentru că doar pe acolo ştie el să plece. El nu este Moş Crăciun să alunece pe acoperiş şi să se ardă la fund. Săracul! În fiecare an cînd vine, Moşul se arde la fund. Aşa am văzut eu la desene.

Şi a vinit după ce l-am aşteptat şi m-am rugat, şi am mâncat şi m-am comportat. Şi după ce el a stat acolo unde şi el şi Moş Crăciun pot sta: pe acoperiş.

Şi a vinit deşi cum nu s-ar preta: fumat!

Şi a vinit cu daruri multe şi cerute şi m-a iertat. Pentru că este Moş bun, Moş Nicolai deşi m-a făcut să aştept, să rog, să mănânc, să mă comport. 

Pentru toate acestea îi mulţumesc şi îl iert şi suport încă o zi despărţirea de bradul lui Moş Crăciun. Căci tare am dor de Moş Crăciun.

Momentul vinirii

Şi acum liber la Moş Crăciun. Odă lui aici

Despre pipăit sau cum să citeşti o carte pe muchie

Salutare tuturor! Sunt eu, Mihnea Nic Pitic şi vă invit să ...ceva . Vreţi să mă ajutaţi?  Sper că aţi spus da, că altă alternativă nu există. Deci "da"! Aţi spus "da" la cartea despre Pipăit, pe care eu nu am citit-o din două motive simple:
1. Nu o am
2. Sunt analfabet

Şi probabil că nici nu o voi citi din alte două motive:

1. Mama nu o să mi-o ia
2. Voi rămâne analfabet atâta timp cât voi rămâne interesat de astfel de cărţi

Dar nu-i nimic. Sunt la fel de optimist ca întotdeauna, pentru că ştiu destul de multe despre pipăit cât să umplu două cărţi cu Michi Maussss ClabHaussssss. M-am gândit şi la o clasificare şi aş începe cu ceva de sezon: pipăitul cadoului pe care mi l-a pregătit Moş Nicolae. Sper să pipăi ce trebuie, adică un şarpe, o cască galbenă şi o vioară- cu arcuş cu tot.

Ar mai fi pipăitul feţei mamei  în timpul fiecărei nopţi. De nepreţuit! Şi atingerea rece a primului om de zăpadă pe anul acesta. Foarte rece! Şi frişcă lipicioasă pe degete, de ziua cui s-o nimeri. Delicios! Şi Ştrumfiţa din primul film 3D din viaţa mea. Enervant! Şi inima gumantă pe care am găsit-o aseară în mall. Norocos! Şi... noroiul de pe ghetuţe. În viitor!

Şi încă ceva- muchia paginii  pe care o ating in fiecare seara, numarand până la coperţi. Inteligent! Dar nu şi cartea despre "Pipăit" de la Michi Maus Clabbbbb Haus.

Despre Nicolae, moşul care mă pune la grea încercare

Mai sunt două zile si Vine Moş Nicolae şi cu această ocazie nu pot decât să fiu încântat, nerăbdător şi prea- mirat. Toată lumea spune că vine Moş Nicolae, dar de unde vine nu am reuşit să aflu. Sunt o persoană pozitivă, aşa că în lipsa unui răspuns exhaustiv (asta este cuvântul lui mami, eu nici nu îl pot pronunţa) mă mulţumesc cu faptul că o să vină-sper.

De fapt, sunt sigur că o să vină. La copiii cuminţi vine cu jucăriile pe care aceştia le-au cerut frumos completând "Lista lui Moş Nicolae". Eu doar am dictat, pentru că eu la asta mă pricep. Eu spun, arăt cu degetul şi oamenii se execută. Aşa simt eu că se procedează într-un stat democratic condus de  un totalitar, mic şi hotărât ca mine. 

Copiii care nu au fost cuminţi primesc un băţ. Aceasta ştiam încă de acum doi ani, când am şi primt unul, la cererea mea expresă. Ieri, am aflat că pot primi şi o nuia-despre asta mi-a "pobestit" Delia. Eu nu ştiu ce o să primesc. Ştiu doar că Moş Nicolae decide. Sper să decidă cu sufletul şi nu cu capul, căci raţiunea dăunează grav cadourilor.

Pe lista mea eu am dictat modest trei lucruri: un şarpe, o cască galbenă şi o vioară. Mi.-a fost uşor să poruncesc pentru că mai tot timpul ştiu ce vreau. Ce nu ştiu eu este cum decide Moşul dacă am fost sau nu cuminte. Cum vede el toţi copiii în acelaşi timp? Şi ce face noaptea? Când doarme, cum poate vedea dacă sunt cuminte sau nu? Dacă Crăciun lucrează cu reni şi spiriduşi, asistenţii lui Nicolae cum se numesc? Şi până la urmă ce va alege; băţul sau nuiaua.

Din fericire, mai sunt doar doua zile:)

Cantecul meu

Nu am ADD. Doar acces la internet.

Am revenit!

Delia, educatoarea, mi-a spus că mă comport ca un bebeluş. Şi aşa mi-am adus aminte că pentru cititorii mei fideli, oricare ar fi aceia, chiar sunt. Am rămas cu postările prin 2010 pe când aveam un cort, dar nu şi păr, aveam un tren, dar nu şi cont pe Facebook, aveam un prieten, dar nu şi iubita. În fine, înţelegeţi voi, aveam foarte multe, dar în acelaşi timp foarte puţine. Acum am 103 grame. Aşa spun eu pentru că nu îmi place să mi se spună altfel. Cică se spune centimetri. Sună mai bine grame.

Nu uitaţi! Acum am păr şi acelaşi chef de vorbă. Aşa că mă reapuc de scris. Adică de dictat, că la scris am rămas la cifra şase. E ca un cerc- mie îmi plac cercurile- şi o linie strâmbă. Nu imi iese chiar perfect, dar mama spune că "nu-i nimic". Asta zic şi eu că doar în curând voi trece la cifra şapte. Sau litera.. le mai încurc.

Tot la scris mă mai ajuta linia şi punctul. Dacă nu ştiaţi, când  spui o propoziţie/cuvânt/literă- una dintre ele că şi pe astea le mai încurc-tragi o linie. Şi când spui o silabă/cuvânt/literă/cifră (v-aţi prins, una din astea) pui un punct. Mie îmi plac şi punctele. Rău de tot. Asta când nu primesc vreo temă în care tot scriu: linie, punct, linie punct, linie punct ,,, până ameţesc. 

Recunosc, uneori sunt cam confuz şi ameţit. Nu pricep multe lucruri. Spre exemplu, ce este ninsoarea? Mi s-a explicat că este atunci când ninge. Dar nu am înţeles. De ce ninSOARE atunci când ninge şi deci nu este pic de SOARE. 

Acum repet pentru serbare. Sunt păstor. Ma îmbrac în alb şi am găsit deja un băţ. Este ca cel pe care l-a aruncat mama pe fereastră pentru că aproape i-am scos un ochi. Eram nervos, nici eu nu mai ştiu de ce. Aşa sunt eu uneori.  Apropo de ochi. Eu văd mai bine decât mamaie Lelena şi decât mami, dar tot nu am reuşit să găsesc băţul acela. Oricum, mie nu îmi place să fiu păstor. Pentru că păstorii sunt bătrâni, iar eu am păr. Mult păr. Sunt tânăr şi am păr frumos şi am şi un rol greu. De păstor. V-am spus. E dificil şi nu reţin ce fac ceilalţi. Noua mea iubită, Anca, nu ştiu ce rol are. Ştiu doar că o pup şi atunci rolul chiar nu mai contează.

În definitiv, am impresia că în realitate multe lucruri chiar nu contează.    

Cortul meu

Mos Craciun a vazut ca m-am plictisit si mi-a adus un cort...

Ce este muntele

M-au anuntat fericiti ca mergem la munte. Ok. Si? M-au lamurit bustean, asa ca am dat din umeri nedumerit. Au venit repede cu explicatia: acolo unde te-a botezat tata popa.

Alt mister. Cine e tata popa? Eu stiu ca tata e tata, adica un nene care face ce zic eu. Nu imi aduc aminte de vreun tata popa care sa stea in cap cand am eu chef. Oricum, lumea e plina de mistere si mai bine ma joc, m-am gandit in timp ce stateam la manipulat cu haine.

Acum, dupa ce m-am intors de la munte, sa va povestesc ce e aia, ca sunt mult mai destupat.

Ce denumesc ei munte e de fapt locul unde ajungi dupa ce te plictisesti de moarte in masina, adormi cu capul stramb si te trezesti ca o vezi pe Buni. Fara Wof - asta e un amanunt neplacut.

Muntele se continua cu ceva denumit "restaurant". Asupra acestui concept o sa mai meditez ca m-a cam confuzat. In doua cuvinte, din cate m-am prins e locul de papa. Unul mai ciudat as spune, ca nu m-a spalat nimeni pe maini inainte, mancarea mi-a fost adusa cu o ora intarziere de o doamna cu sani mari si in loc de babetica mi s-a dat un coif. Noroc cu metoda subtila de indopare adopata de parintii mei, ca altfel zau ca m-as fi pierdut de tot.
Tot munte i-au zis si plimbarii post-ingurgitare. Miscare in ceata, i-as spune eu, pentru ca mami insista sa nu mai tip cu gura deschisa, ca ma doare in gat. Cum ar putea un bebelus sa zbiere cu gura inchisa?! Eu nu imi pot da seama. Poate adult fiind, o sa reusesc. Asa pe la 60 de ani, ca daca e sa mai iau dupa ai mei, pe la 30 nicio sansa. Ei zbiara si cu gura larg deschisa si cu dinti.

In acest loc, numit munte, mami m-a ademenit, ca de fiecare data, sa ma duc la locul meu de nani.

"Mihnea, unde e locul tau de nani?", ma intreaba ea pe la amiaza.

"De unde D-zeu sa stiu eu", i-as fi raspuns prompt daca stiam toate aceste cuvinte. Doar eram intr-o camera pe care nu o mai vazusem niciodata.

Noroc ca m-a asezat ea unde a considerat ca e locul meu de nani si am scapat de problema. De ce m-a mai inrebat atunci, zau de am priceput, dar din experienta mea de un an si 3 luni am inteles ca oamenii mari sunt niste fiinte pe care nu are sens sa le intelegi. Trebuie doar sa stii cum sa ii iei cu binisorul astfel incat tot la vorba ta bebeleasca sa ajunga.

Si inca ceva legat de locul meu de nani. Acest mirific spatiu dedicat MIE a devenit in noaptea aceea locul de nani a lui mami, tati si buni. Si eu intre ei :)

Munte in adevaratul sens al cuvantului cred ca este insa atunci cand stai la locul de papa si niste oameni care ar fi trebuit sa stea in televizor stau pe o ridicatura si canta. Mare minune. Nici macar nu imi pot explica cum au iesit ei din televizor asa tiptil, fara sa vad eu, si cum au ascuns repede aparatul, ca sa am impresia ca sunt nascuti si crescuti pe ridicatura. Oricum, de cantat au cantat dragut, desi habar nu aveau de "house", iar buni a fost o partenera pe cinste.

Am agatat si o draguta de aceeasi varsta cu mine si m-am imprietenit cu un baietel care m-a intrebat nerusinat daca mai fac caca pe mine.

Cam asta e definitia muntelui.

Noul meu prieten

Tot tin sa mai scriu cate ceva pe aici, dar soarta nu prea ma mai lasa. Sunt ocupat! Asta este si daca va place de mine va va placea si asa cum sunt, scump la scris. Mai ales ca sunt ocupat cu chestii interesante. Spre exemplu, inainte sa ma apuc sa tastez, m-am preocupat de scrisul cu creionul fara varf pe parchet. Azi a fost o zi plina de inspiratie asa ca am mazgalit o poveste. V-o citesc si voua de indata ce imi aduc aminte despre ce este, pentru ca dupa cum v-am marturisit mai sus, creionul nu avea varf. L-am mestecat eu inainte cu putina guma pe care am gasit-o in partea opusa a creionului. Un fel de snitel cu cartofi prajiti. Iami.

Din fericire, la tastatura nu iti trebuie varf, asa ca o sa spun repede ce am de spus, dupa care ma intorc la creion si parchet ,ca simt cum vine din nou inspiratia.

Sunt pe cale sa fac o mare schimbare in viata mea. Cred ca o sa il detronez pe bebe din oglinda din pozitia lui de cel mai bun prieten al meu. Il fac cel mai bun prieten al meu adjunct iar in locul lui il cocot pe Andrei Nicholas, bebelusul de la 6. Inca mai ticluiesc cum sa fac asta, pentru ca imi e teama de contractul colectiv de prietenie si de eventuale greseli cu care as putea pierde un eventual proces. Asa ca, momentan, strang dovezi.

Dovezi impotriva lui bebe din oglinda

1. e frumos, talentat si extraordinar ca mine si s-ar putea ca , intr-o buna zi, sa imi fure gagica

2. ma pupa la fel de balos cum il pup si eu pe el si nu imi place

3. ma imita ca o maimuta, iar eu imi doresc fani cu personalitate

4. nu vrea sa pareseasca nici mort dormitorul mamei iar mie imi place sa ma plimb pe afara

5. e de prea mult timp prietenul meu cel mai bun si eu am nevoie de o companie mai fresh

Dovezi pentru Andrei

1. e frumos, talentat si extraordinar dar in alt fel decat mine, asa ca nu o sa fie placut de tipul meu de gagica

2. imi place cum ma pupa

3. ma iscodeste din cand in cand dar se vede clar ca este o alta personalitate

4. se tine dupa mine prin ce parc am eu chef sa merg

5. e mai tanar si cu o perspectiva noua despre viata

Mai strang si alte dovezi. Acum pe parchet cu mine!

Ce fac eu de dragul ei

Cu agitatia asta protestatara, am uitat sa va povestesc despre intalnirea cu gagica-mea, Irina. A fost cea mai tare intalnire dintre toate. Una ca la carte, as spune cu mana pe inima daca as avea habar ce srie in carte si unde imi este inima.
M-am gandit sa nu par nici prea romantic, nici prea indiferent, nici prea ferchezuit, nici prea neglijent, nici prea prost, nici prea spiritual. Asa ca am invitat-o in parc, nu la restaurant, mi-am pus haine curate, dar am combinat niste pantaloni caramizii cu ciorapii verzi si am vorbit cat sa nu adorm. Se pare ca am facut o impresie buna din prima, pentru ca m-a luat de manuta de cum m-a vazut si s-a chinuit sa ma ghiftuiasca cu o banana. Eram satul, dar am ingurgitat doar de dragul ei.
Intr-un final am ajuns si la terasa unde nu i-am oferit un cico din dragoste pentru gatul ei fragil, dar am acceptat din nou sa fiu hranit ca un catelus cu sticks-uri. Ca bonus am primit baloane de sapun in ochi si pe chelie, dar nu m-am suparat. Tot de dragul ei.

Sper sa ne vedem in curand iubita mea!

La multi ani, mami!

Azi e ziua lu' mami! La multi ani, mami! Te iubesc! Si te pup cum numai eu stiu ;)
Bine, fie, si tu stii cum!
M-am tot scarpinat dupa ureche, m-am tot intrebat, m-am sculat si la 4 dimineata, l-am intrebat pana si pe tati, dar intr-un final am descoperit singur ce sa ii iau cadou.
Mi-am adus aminte ca ea, cand ma plimba in parc, pe mine ma lasa sa ma uit dupa fete, iar ea scoate un teanc de hartii si sta cu ochii in ele si muta cate o foaie de la dreapta la stanga . Asa ca, m-am decis! Cand ea inca dormea, am dat fuga si am cumparat o carte. Dar nu oricare. Una sa imi fie si mie de folos.
I-am mai luat si niste chestii pentru fete, ca asa a zis tati. Nu am inteles eu la ce folosesc, dar se pare ca nici tati, pentru ca mami a zis ca astea nu sunt pentru fata ei. Si daca ati sti voi cat s-a conversat tati cu fetele alea de la magazin?!!! Le-a explicat, le-a desenat, aproape ca mai avea un pic si le si canta - asa cum imi face mie cand vrea sa ma culce. In zadar s-a chinuit sa le explice cum e reclama aia de la televizorul lu' mami caci tantile alea de la magazin nu au inteles si i-au vandut altceva. Dar mami nu s-a suparat si tot ne-a pupat. S-a dat si cu ele din politete, iar de atunci tot plange. Ufffff si tati asta! La anul nu il mai iau cu mine. Ma duc singur, ca mai rau ma incurca.
Si asta nu e tot! I-am mai luat ceva.
Cum mami meu e o doamna, iar ea m-a invatat ca la fete trebuie sa le dau flori ca sa ma pupe, i-am luat si un buchet maaaaaaarrrrreeeeeee, cat mine de mare!
Asa ca acum va las. Ma duc sa mai iau o portie de pupici.

La multi ani, mami!

Sunt bebelus protestatar

Totul a inceput cu ceva mai multa agitatie ca de obicei. Ai mei se retrageau prea des in bucatarie si ma lasau cu ochii in tavan sa ma plictisesc de unul singur. Urat! Nu am stat insa cu picioarele in san, ci le-am miscat ritmic pana am intrat peste ei. M-au trimis la plimbare o data, de doua, de trei ori pana s-au saturat si au inceput sa imi explice ca trebuie sa facem revolutie. Bine, nu chiar revolutie, dar pe aproape. M-am mai calmat.

Acum sunt chiar multumit cu situatia actuala pentru ca mi-au dat si mie un rol - cel de bebelus protestatar. In aceasta calitate, le-am imprumutat cu placere imaginea mea de important: am stat frumos la poza, am acceptat chiar sa imi foloseasca capul pe post de fundulet si m-am suit catinel pe Facebook, Twitter si alte site-uri si retele de socializare. Am dat si un interviu la Realitatea TV in cadrul caruia am tipat cat m-au tinut plamanii in microfon. L-as fi luat chiar in manuta, dar tanti reporter avea mania posesiei si nu mi l-a lasat nici moarta.

Si rolul meu nu se opreste aici.

Luni voi participa la primul meu protest pentru care ma pregatesc inca de pe acum. Ma screm de trei ori pe zi si incerc sa ofer productii grele in pampersii mei amenintati de criza. Nu e lucru usor, dar sper sa merite. M-am gandit si la o lista de revendicari, pentru ca am inteles ca la protest trebuie sa revendici. Nu prea am inteles sensul acestui cuvant, dar banuiesc ca e ca la niste cumparaturi mai speciale: ceri si ti se ofera fara bani.

Revendicarile mele:

1. Cu riscul de a ma cataloga drept bebelus, recunosc ca eu pap cu mami, dorm cu mami, ma joc cu mami, ma plimb cu mami si vorbesc cu mami. Uneori e cam enervanta toata aceasta situatie, plictiseala isi spune cuvantul, dar, daca as trage linie, tot cu mami vreau sa stau si in urmatoarea perioada.

2. Mie imi place sa fac in pampersi. In aia fini si molcei la fundulet. E reconfortant si v-as incuraja sa faceti si voi la fel, daca nu ati avea fundurile cam mari - ma refer aici la mamici si tatici. De aceea, ii sfatuiesc pe cei care vor sa imi iau chilotii de la funduletul meu pretios sa se abtina. Ma trag din revolutionari de la Ploiesti, stiu sa scot ochii, sa trag de par si sa ciupesc. Pazea!

3. Stiti voi lichidul ala alb si gustos care se serveste dimineata si seara din bibe? Mie imi place tare asa ca voi bea cat am eu chef sa beau. Daca diminuati cantitatea, ati incurcat-o! Am uitat sa precizez ca stiu sa si scuip.

4. Azi sunt imbracat in pirat. E un costumas nou, viu colorat si frumos. Nu imi plac piratii imprumutati de la alti bebelusi, asa ca nu incercati sa ma pacaliti cu vechituri.

5. Daca as fi mare si m-as putea deplasa pana la magazin, mi-as cumpara 20 de cutii imense de jucarii. Poate, poate vor pricepe nenii importanti de la televizor ca un copil are nevoie si de jucarii pentru a se dezvolta.

Stiu sa sarut!

Zilele trecute am invatat un lucru interesant. Am vazut la mami si la tati si, din pura placere, mi-am zis ca nu e asa rau sa imit. De cate ori aud comanda "da pup" ma apropii de cel care cere, deschid gurita,scot limbuta si pup. Stiu ca ma port ca un catelus dresat, ceea ce e sub demnitatea mea de important, dar o fac cu un scop. Toata lumea e in delir iar eu primesc extra-atentie si extra-tinut-in-brate. Eu zic ca se merita.

Uneori insa, imi dau seama ca, mai mult decat pe mami si pe tati, il iubesc pe bebe din oglinda. Stiti voi, cel mai bun prieten al meu care traieste la mami in dormitor si cu care ma inteleg perfect. Asa ca il pup in fiecare dimineata cand ma scol si de fiecare data cand ne intalnim la joaca.

Pana mai descopar pe cine/ce imi place sa pup, va pup pe voi

PS: se pare ca si peretele portocaliu in dungi este pupabil. Iami!

Pacate de bebelus

Vizavi de camera mea galbena cu verde s-a mutat un cuc. Bine, ca sa respect cronologia, eu m-am mutat langa el, dar acum el ma deranjeaza pe mine, asa ca , pentru a ma razbuna, il datez mai tarziu in istoria personala. Deci, traiesc langa un cuc care canta "ding, dong" in fiecare week-end , de sarbatorile legale si de fiecare data cand vreun nenea sau vreo tanti decid sa-si fugareasca ingerasii. Personal, nu l-am vazut la fata dar stiu ca e acolo si ca a cam luat-o pe aratura. Altfel ar canta si el "cucu" nu "ding dong"
Consecinta dramatica a acestui fapt este ca nu am chef sa ma duc in casa cucului si sa ma spovedesc unui barbat cu fusta care mai vine pe la noi prin casa si ii zice lu mami sa ma culce cu capul in partea opusa geamului. Eu ma culc cu capul unde vreau eu, ca de aia e capul meu si fac ce vreau cu el. Si imi spun pacatele aici.

Pacatul numarul 1 (in ordinea aducerii amine)

Nu vreau sa inteleg ca "nu e voie" inseamna ca nu imi este permis si rad de fiecare data cand aud indemnul la potolire

Pacatul numarul 2

Poftesc de fiecare data la florile lui tati si nu vreau sa tin post. Asa ca mananc frunze in fiecare zi

Pacatul numarul 3

Ma doare in pampers ca noaptea e data de Dzeu pentru odihna asa ca in cele multe ore cu bezna afara mananc, ma joc, plang, rad si ies la plimbare prin pat


Pacatul numarul 4

Nu vreau sa citesc scena din D-l Goe in care se explica ca exista o camera unde intra numai o singura persoana. Si chiar daca as vrea sa o citesc , tot nu m-as putea abtine sa nu ma uit la mami cand face pipi


Pacatul numarul 5

Azi am gustat niste chiloti murdari de-ai lui tati. Bine ca nu erau chiar asa de murdari


Pacatul numarul 6

Sunt ingamflat asa ca ma laud ca pana acum nu am avut decat 5 pacate

Procesul academic incercare si eroare

Cum povesteam zilele trecute, cainele m-a invatat sa merg in patru labe. Mie mi se pare super ok, dar tati spune ca eu sunt omulet nu caine. Si cum uneori e de treaba si se joaca cu mine, am zis sa il ascult. Macar o data. Cred ca este insa si ultima data pentru ca sfatul lui a durut. Se vede ca tati asta nu si-a dat doctoratul. Ar fi invatat pocesul academic "incercare si eroare" si mi l-ar fi spus si mie.

Cucerind ultima reduta

De Paste am invatat de la ham ham Wolf ca poti merge si in patru labe. Asa ca am purces. Mai intai am dovedit canapeaua, a urmat saltelua de joaca si toata sufrageria. Problema e ca mami se piteste de mine si nu vrea chip sa o gasesc. Asa ca a inventat un cumplit mijloc de tortura pe care ea il numeste mandra "prag". Ce fraiera! Ea nu stie ca si bebelusii sunt oameni iar oamenii isi ridica picioarele?

Da mai da odata pe BeBe TV!

Dupa cum vedeti, eu ma exprim foarte bine in scris. Da cand e vorba de vorbit, ca sa scriu asa, recunosc, mai am cate un lapsus. Uneori mai si pocesc, dar asta pentru ca buretele meu din cap e uneori prea imbuibat. Asa ca il las sa se zvinte un pic si gata. Cuvantul, oricat de greu ar fi el, s-a dezpocit.

Am patit-o odata cu bautura aia cu fata de coniac pe care mi-o serveste mami din biberon pe post de apa. Eu stiu ca nu e apa, dar tac, pentru ca deocamdata habar nu am cum ii spune. Problema a fost cand nu imi venea pe limba nic, nici macar acest "apa". Am stat, m-am gandit, am stors din buretel, m-am uitat fix la biberon si dupa aia la mami. Degeaba! Mi-am zis atunci ca singura solutie e sa recurg la poceala si mi-a iesit clar si raspicat "aua". Asta a fost. Am comis-o si in sinea mea m-am cam rusinat. Reactia in jur a fost insa uluitoare. Mami, in culmea fericirii, mi-a adus in secunda doi biberonul si, uite asa, am trait fericit si racorit pana mi s-a facut din nou sete.

Si stiti cum e. Cand bei o gura de "apa", parca iti vine sa te si relaxezi uitandu-te la TV. Dar uneori canci Tv, ca mami se uita la niste neni si tanti care vorbesc ceva - de lucuri sfinte cred. Asta in timp ce eu stau si ma gandesc ca probabil e un nou episod din Sipi si Sapi pe Bebe TV. Si iar sunt in dilema. Cum spun Bebe Tv? Si iar fac apel la bureti, invoc telecomanda, fac abuz de vocalize. Din nou canci. Noroc ca sunt destept si nu mi-a luat prea mult sa imi dau seama. Cand vrei ceva si nu stii cum sa spui tipi tare si furios "Mama" si speri ca si ea sa fie desteapta si sa priceapa. De data asta mi-a mers, dar se zice ca femeile isi pierd din neuroni la nastere. Te rog, Doamne , sa mai aiba macar doi.