Despre pipăit sau cum să citeşti o carte pe muchie

Salutare tuturor! Sunt eu, Mihnea Nic Pitic şi vă invit să ...ceva . Vreţi să mă ajutaţi?  Sper că aţi spus da, că altă alternativă nu există. Deci "da"! Aţi spus "da" la cartea despre Pipăit, pe care eu nu am citit-o din două motive simple:
1. Nu o am
2. Sunt analfabet

Şi probabil că nici nu o voi citi din alte două motive:

1. Mama nu o să mi-o ia
2. Voi rămâne analfabet atâta timp cât voi rămâne interesat de astfel de cărţi

Dar nu-i nimic. Sunt la fel de optimist ca întotdeauna, pentru că ştiu destul de multe despre pipăit cât să umplu două cărţi cu Michi Maussss ClabHaussssss. M-am gândit şi la o clasificare şi aş începe cu ceva de sezon: pipăitul cadoului pe care mi l-a pregătit Moş Nicolae. Sper să pipăi ce trebuie, adică un şarpe, o cască galbenă şi o vioară- cu arcuş cu tot.

Ar mai fi pipăitul feţei mamei  în timpul fiecărei nopţi. De nepreţuit! Şi atingerea rece a primului om de zăpadă pe anul acesta. Foarte rece! Şi frişcă lipicioasă pe degete, de ziua cui s-o nimeri. Delicios! Şi Ştrumfiţa din primul film 3D din viaţa mea. Enervant! Şi inima gumantă pe care am găsit-o aseară în mall. Norocos! Şi... noroiul de pe ghetuţe. În viitor!

Şi încă ceva- muchia paginii  pe care o ating in fiecare seara, numarand până la coperţi. Inteligent! Dar nu şi cartea despre "Pipăit" de la Michi Maus Clabbbbb Haus.