Noul meu prieten

Tot tin sa mai scriu cate ceva pe aici, dar soarta nu prea ma mai lasa. Sunt ocupat! Asta este si daca va place de mine va va placea si asa cum sunt, scump la scris. Mai ales ca sunt ocupat cu chestii interesante. Spre exemplu, inainte sa ma apuc sa tastez, m-am preocupat de scrisul cu creionul fara varf pe parchet. Azi a fost o zi plina de inspiratie asa ca am mazgalit o poveste. V-o citesc si voua de indata ce imi aduc aminte despre ce este, pentru ca dupa cum v-am marturisit mai sus, creionul nu avea varf. L-am mestecat eu inainte cu putina guma pe care am gasit-o in partea opusa a creionului. Un fel de snitel cu cartofi prajiti. Iami.

Din fericire, la tastatura nu iti trebuie varf, asa ca o sa spun repede ce am de spus, dupa care ma intorc la creion si parchet ,ca simt cum vine din nou inspiratia.

Sunt pe cale sa fac o mare schimbare in viata mea. Cred ca o sa il detronez pe bebe din oglinda din pozitia lui de cel mai bun prieten al meu. Il fac cel mai bun prieten al meu adjunct iar in locul lui il cocot pe Andrei Nicholas, bebelusul de la 6. Inca mai ticluiesc cum sa fac asta, pentru ca imi e teama de contractul colectiv de prietenie si de eventuale greseli cu care as putea pierde un eventual proces. Asa ca, momentan, strang dovezi.

Dovezi impotriva lui bebe din oglinda

1. e frumos, talentat si extraordinar ca mine si s-ar putea ca , intr-o buna zi, sa imi fure gagica

2. ma pupa la fel de balos cum il pup si eu pe el si nu imi place

3. ma imita ca o maimuta, iar eu imi doresc fani cu personalitate

4. nu vrea sa pareseasca nici mort dormitorul mamei iar mie imi place sa ma plimb pe afara

5. e de prea mult timp prietenul meu cel mai bun si eu am nevoie de o companie mai fresh

Dovezi pentru Andrei

1. e frumos, talentat si extraordinar dar in alt fel decat mine, asa ca nu o sa fie placut de tipul meu de gagica

2. imi place cum ma pupa

3. ma iscodeste din cand in cand dar se vede clar ca este o alta personalitate

4. se tine dupa mine prin ce parc am eu chef sa merg

5. e mai tanar si cu o perspectiva noua despre viata

Mai strang si alte dovezi. Acum pe parchet cu mine!

Da mai da odata pe BeBe TV!

Dupa cum vedeti, eu ma exprim foarte bine in scris. Da cand e vorba de vorbit, ca sa scriu asa, recunosc, mai am cate un lapsus. Uneori mai si pocesc, dar asta pentru ca buretele meu din cap e uneori prea imbuibat. Asa ca il las sa se zvinte un pic si gata. Cuvantul, oricat de greu ar fi el, s-a dezpocit.

Am patit-o odata cu bautura aia cu fata de coniac pe care mi-o serveste mami din biberon pe post de apa. Eu stiu ca nu e apa, dar tac, pentru ca deocamdata habar nu am cum ii spune. Problema a fost cand nu imi venea pe limba nic, nici macar acest "apa". Am stat, m-am gandit, am stors din buretel, m-am uitat fix la biberon si dupa aia la mami. Degeaba! Mi-am zis atunci ca singura solutie e sa recurg la poceala si mi-a iesit clar si raspicat "aua". Asta a fost. Am comis-o si in sinea mea m-am cam rusinat. Reactia in jur a fost insa uluitoare. Mami, in culmea fericirii, mi-a adus in secunda doi biberonul si, uite asa, am trait fericit si racorit pana mi s-a facut din nou sete.

Si stiti cum e. Cand bei o gura de "apa", parca iti vine sa te si relaxezi uitandu-te la TV. Dar uneori canci Tv, ca mami se uita la niste neni si tanti care vorbesc ceva - de lucuri sfinte cred. Asta in timp ce eu stau si ma gandesc ca probabil e un nou episod din Sipi si Sapi pe Bebe TV. Si iar sunt in dilema. Cum spun Bebe Tv? Si iar fac apel la bureti, invoc telecomanda, fac abuz de vocalize. Din nou canci. Noroc ca sunt destept si nu mi-a luat prea mult sa imi dau seama. Cand vrei ceva si nu stii cum sa spui tipi tare si furios "Mama" si speri ca si ea sa fie desteapta si sa priceapa. De data asta mi-a mers, dar se zice ca femeile isi pierd din neuroni la nastere. Te rog, Doamne , sa mai aiba macar doi.