Cortul meu

Mos Craciun a vazut ca m-am plictisit si mi-a adus un cort...

Ce este muntele

M-au anuntat fericiti ca mergem la munte. Ok. Si? M-au lamurit bustean, asa ca am dat din umeri nedumerit. Au venit repede cu explicatia: acolo unde te-a botezat tata popa.

Alt mister. Cine e tata popa? Eu stiu ca tata e tata, adica un nene care face ce zic eu. Nu imi aduc aminte de vreun tata popa care sa stea in cap cand am eu chef. Oricum, lumea e plina de mistere si mai bine ma joc, m-am gandit in timp ce stateam la manipulat cu haine.

Acum, dupa ce m-am intors de la munte, sa va povestesc ce e aia, ca sunt mult mai destupat.

Ce denumesc ei munte e de fapt locul unde ajungi dupa ce te plictisesti de moarte in masina, adormi cu capul stramb si te trezesti ca o vezi pe Buni. Fara Wof - asta e un amanunt neplacut.

Muntele se continua cu ceva denumit "restaurant". Asupra acestui concept o sa mai meditez ca m-a cam confuzat. In doua cuvinte, din cate m-am prins e locul de papa. Unul mai ciudat as spune, ca nu m-a spalat nimeni pe maini inainte, mancarea mi-a fost adusa cu o ora intarziere de o doamna cu sani mari si in loc de babetica mi s-a dat un coif. Noroc cu metoda subtila de indopare adopata de parintii mei, ca altfel zau ca m-as fi pierdut de tot.
Tot munte i-au zis si plimbarii post-ingurgitare. Miscare in ceata, i-as spune eu, pentru ca mami insista sa nu mai tip cu gura deschisa, ca ma doare in gat. Cum ar putea un bebelus sa zbiere cu gura inchisa?! Eu nu imi pot da seama. Poate adult fiind, o sa reusesc. Asa pe la 60 de ani, ca daca e sa mai iau dupa ai mei, pe la 30 nicio sansa. Ei zbiara si cu gura larg deschisa si cu dinti.

In acest loc, numit munte, mami m-a ademenit, ca de fiecare data, sa ma duc la locul meu de nani.

"Mihnea, unde e locul tau de nani?", ma intreaba ea pe la amiaza.

"De unde D-zeu sa stiu eu", i-as fi raspuns prompt daca stiam toate aceste cuvinte. Doar eram intr-o camera pe care nu o mai vazusem niciodata.

Noroc ca m-a asezat ea unde a considerat ca e locul meu de nani si am scapat de problema. De ce m-a mai inrebat atunci, zau de am priceput, dar din experienta mea de un an si 3 luni am inteles ca oamenii mari sunt niste fiinte pe care nu are sens sa le intelegi. Trebuie doar sa stii cum sa ii iei cu binisorul astfel incat tot la vorba ta bebeleasca sa ajunga.

Si inca ceva legat de locul meu de nani. Acest mirific spatiu dedicat MIE a devenit in noaptea aceea locul de nani a lui mami, tati si buni. Si eu intre ei :)

Munte in adevaratul sens al cuvantului cred ca este insa atunci cand stai la locul de papa si niste oameni care ar fi trebuit sa stea in televizor stau pe o ridicatura si canta. Mare minune. Nici macar nu imi pot explica cum au iesit ei din televizor asa tiptil, fara sa vad eu, si cum au ascuns repede aparatul, ca sa am impresia ca sunt nascuti si crescuti pe ridicatura. Oricum, de cantat au cantat dragut, desi habar nu aveau de "house", iar buni a fost o partenera pe cinste.

Am agatat si o draguta de aceeasi varsta cu mine si m-am imprietenit cu un baietel care m-a intrebat nerusinat daca mai fac caca pe mine.

Cam asta e definitia muntelui.

Noul meu prieten

Tot tin sa mai scriu cate ceva pe aici, dar soarta nu prea ma mai lasa. Sunt ocupat! Asta este si daca va place de mine va va placea si asa cum sunt, scump la scris. Mai ales ca sunt ocupat cu chestii interesante. Spre exemplu, inainte sa ma apuc sa tastez, m-am preocupat de scrisul cu creionul fara varf pe parchet. Azi a fost o zi plina de inspiratie asa ca am mazgalit o poveste. V-o citesc si voua de indata ce imi aduc aminte despre ce este, pentru ca dupa cum v-am marturisit mai sus, creionul nu avea varf. L-am mestecat eu inainte cu putina guma pe care am gasit-o in partea opusa a creionului. Un fel de snitel cu cartofi prajiti. Iami.

Din fericire, la tastatura nu iti trebuie varf, asa ca o sa spun repede ce am de spus, dupa care ma intorc la creion si parchet ,ca simt cum vine din nou inspiratia.

Sunt pe cale sa fac o mare schimbare in viata mea. Cred ca o sa il detronez pe bebe din oglinda din pozitia lui de cel mai bun prieten al meu. Il fac cel mai bun prieten al meu adjunct iar in locul lui il cocot pe Andrei Nicholas, bebelusul de la 6. Inca mai ticluiesc cum sa fac asta, pentru ca imi e teama de contractul colectiv de prietenie si de eventuale greseli cu care as putea pierde un eventual proces. Asa ca, momentan, strang dovezi.

Dovezi impotriva lui bebe din oglinda

1. e frumos, talentat si extraordinar ca mine si s-ar putea ca , intr-o buna zi, sa imi fure gagica

2. ma pupa la fel de balos cum il pup si eu pe el si nu imi place

3. ma imita ca o maimuta, iar eu imi doresc fani cu personalitate

4. nu vrea sa pareseasca nici mort dormitorul mamei iar mie imi place sa ma plimb pe afara

5. e de prea mult timp prietenul meu cel mai bun si eu am nevoie de o companie mai fresh

Dovezi pentru Andrei

1. e frumos, talentat si extraordinar dar in alt fel decat mine, asa ca nu o sa fie placut de tipul meu de gagica

2. imi place cum ma pupa

3. ma iscodeste din cand in cand dar se vede clar ca este o alta personalitate

4. se tine dupa mine prin ce parc am eu chef sa merg

5. e mai tanar si cu o perspectiva noua despre viata

Mai strang si alte dovezi. Acum pe parchet cu mine!

Ce fac eu de dragul ei

Cu agitatia asta protestatara, am uitat sa va povestesc despre intalnirea cu gagica-mea, Irina. A fost cea mai tare intalnire dintre toate. Una ca la carte, as spune cu mana pe inima daca as avea habar ce srie in carte si unde imi este inima.
M-am gandit sa nu par nici prea romantic, nici prea indiferent, nici prea ferchezuit, nici prea neglijent, nici prea prost, nici prea spiritual. Asa ca am invitat-o in parc, nu la restaurant, mi-am pus haine curate, dar am combinat niste pantaloni caramizii cu ciorapii verzi si am vorbit cat sa nu adorm. Se pare ca am facut o impresie buna din prima, pentru ca m-a luat de manuta de cum m-a vazut si s-a chinuit sa ma ghiftuiasca cu o banana. Eram satul, dar am ingurgitat doar de dragul ei.
Intr-un final am ajuns si la terasa unde nu i-am oferit un cico din dragoste pentru gatul ei fragil, dar am acceptat din nou sa fiu hranit ca un catelus cu sticks-uri. Ca bonus am primit baloane de sapun in ochi si pe chelie, dar nu m-am suparat. Tot de dragul ei.

Sper sa ne vedem in curand iubita mea!

La multi ani, mami!

Azi e ziua lu' mami! La multi ani, mami! Te iubesc! Si te pup cum numai eu stiu ;)
Bine, fie, si tu stii cum!
M-am tot scarpinat dupa ureche, m-am tot intrebat, m-am sculat si la 4 dimineata, l-am intrebat pana si pe tati, dar intr-un final am descoperit singur ce sa ii iau cadou.
Mi-am adus aminte ca ea, cand ma plimba in parc, pe mine ma lasa sa ma uit dupa fete, iar ea scoate un teanc de hartii si sta cu ochii in ele si muta cate o foaie de la dreapta la stanga . Asa ca, m-am decis! Cand ea inca dormea, am dat fuga si am cumparat o carte. Dar nu oricare. Una sa imi fie si mie de folos.
I-am mai luat si niste chestii pentru fete, ca asa a zis tati. Nu am inteles eu la ce folosesc, dar se pare ca nici tati, pentru ca mami a zis ca astea nu sunt pentru fata ei. Si daca ati sti voi cat s-a conversat tati cu fetele alea de la magazin?!!! Le-a explicat, le-a desenat, aproape ca mai avea un pic si le si canta - asa cum imi face mie cand vrea sa ma culce. In zadar s-a chinuit sa le explice cum e reclama aia de la televizorul lu' mami caci tantile alea de la magazin nu au inteles si i-au vandut altceva. Dar mami nu s-a suparat si tot ne-a pupat. S-a dat si cu ele din politete, iar de atunci tot plange. Ufffff si tati asta! La anul nu il mai iau cu mine. Ma duc singur, ca mai rau ma incurca.
Si asta nu e tot! I-am mai luat ceva.
Cum mami meu e o doamna, iar ea m-a invatat ca la fete trebuie sa le dau flori ca sa ma pupe, i-am luat si un buchet maaaaaaarrrrreeeeeee, cat mine de mare!
Asa ca acum va las. Ma duc sa mai iau o portie de pupici.

La multi ani, mami!

Sunt bebelus protestatar

Totul a inceput cu ceva mai multa agitatie ca de obicei. Ai mei se retrageau prea des in bucatarie si ma lasau cu ochii in tavan sa ma plictisesc de unul singur. Urat! Nu am stat insa cu picioarele in san, ci le-am miscat ritmic pana am intrat peste ei. M-au trimis la plimbare o data, de doua, de trei ori pana s-au saturat si au inceput sa imi explice ca trebuie sa facem revolutie. Bine, nu chiar revolutie, dar pe aproape. M-am mai calmat.

Acum sunt chiar multumit cu situatia actuala pentru ca mi-au dat si mie un rol - cel de bebelus protestatar. In aceasta calitate, le-am imprumutat cu placere imaginea mea de important: am stat frumos la poza, am acceptat chiar sa imi foloseasca capul pe post de fundulet si m-am suit catinel pe Facebook, Twitter si alte site-uri si retele de socializare. Am dat si un interviu la Realitatea TV in cadrul caruia am tipat cat m-au tinut plamanii in microfon. L-as fi luat chiar in manuta, dar tanti reporter avea mania posesiei si nu mi l-a lasat nici moarta.

Si rolul meu nu se opreste aici.

Luni voi participa la primul meu protest pentru care ma pregatesc inca de pe acum. Ma screm de trei ori pe zi si incerc sa ofer productii grele in pampersii mei amenintati de criza. Nu e lucru usor, dar sper sa merite. M-am gandit si la o lista de revendicari, pentru ca am inteles ca la protest trebuie sa revendici. Nu prea am inteles sensul acestui cuvant, dar banuiesc ca e ca la niste cumparaturi mai speciale: ceri si ti se ofera fara bani.

Revendicarile mele:

1. Cu riscul de a ma cataloga drept bebelus, recunosc ca eu pap cu mami, dorm cu mami, ma joc cu mami, ma plimb cu mami si vorbesc cu mami. Uneori e cam enervanta toata aceasta situatie, plictiseala isi spune cuvantul, dar, daca as trage linie, tot cu mami vreau sa stau si in urmatoarea perioada.

2. Mie imi place sa fac in pampersi. In aia fini si molcei la fundulet. E reconfortant si v-as incuraja sa faceti si voi la fel, daca nu ati avea fundurile cam mari - ma refer aici la mamici si tatici. De aceea, ii sfatuiesc pe cei care vor sa imi iau chilotii de la funduletul meu pretios sa se abtina. Ma trag din revolutionari de la Ploiesti, stiu sa scot ochii, sa trag de par si sa ciupesc. Pazea!

3. Stiti voi lichidul ala alb si gustos care se serveste dimineata si seara din bibe? Mie imi place tare asa ca voi bea cat am eu chef sa beau. Daca diminuati cantitatea, ati incurcat-o! Am uitat sa precizez ca stiu sa si scuip.

4. Azi sunt imbracat in pirat. E un costumas nou, viu colorat si frumos. Nu imi plac piratii imprumutati de la alti bebelusi, asa ca nu incercati sa ma pacaliti cu vechituri.

5. Daca as fi mare si m-as putea deplasa pana la magazin, mi-as cumpara 20 de cutii imense de jucarii. Poate, poate vor pricepe nenii importanti de la televizor ca un copil are nevoie si de jucarii pentru a se dezvolta.

Stiu sa sarut!

Zilele trecute am invatat un lucru interesant. Am vazut la mami si la tati si, din pura placere, mi-am zis ca nu e asa rau sa imit. De cate ori aud comanda "da pup" ma apropii de cel care cere, deschid gurita,scot limbuta si pup. Stiu ca ma port ca un catelus dresat, ceea ce e sub demnitatea mea de important, dar o fac cu un scop. Toata lumea e in delir iar eu primesc extra-atentie si extra-tinut-in-brate. Eu zic ca se merita.

Uneori insa, imi dau seama ca, mai mult decat pe mami si pe tati, il iubesc pe bebe din oglinda. Stiti voi, cel mai bun prieten al meu care traieste la mami in dormitor si cu care ma inteleg perfect. Asa ca il pup in fiecare dimineata cand ma scol si de fiecare data cand ne intalnim la joaca.

Pana mai descopar pe cine/ce imi place sa pup, va pup pe voi

PS: se pare ca si peretele portocaliu in dungi este pupabil. Iami!