Procesul academic incercare si eroare

Cum povesteam zilele trecute, cainele m-a invatat sa merg in patru labe. Mie mi se pare super ok, dar tati spune ca eu sunt omulet nu caine. Si cum uneori e de treaba si se joaca cu mine, am zis sa il ascult. Macar o data. Cred ca este insa si ultima data pentru ca sfatul lui a durut. Se vede ca tati asta nu si-a dat doctoratul. Ar fi invatat pocesul academic "incercare si eroare" si mi l-ar fi spus si mie.

Cucerind ultima reduta

De Paste am invatat de la ham ham Wolf ca poti merge si in patru labe. Asa ca am purces. Mai intai am dovedit canapeaua, a urmat saltelua de joaca si toata sufrageria. Problema e ca mami se piteste de mine si nu vrea chip sa o gasesc. Asa ca a inventat un cumplit mijloc de tortura pe care ea il numeste mandra "prag". Ce fraiera! Ea nu stie ca si bebelusii sunt oameni iar oamenii isi ridica picioarele?

Da mai da odata pe BeBe TV!

Dupa cum vedeti, eu ma exprim foarte bine in scris. Da cand e vorba de vorbit, ca sa scriu asa, recunosc, mai am cate un lapsus. Uneori mai si pocesc, dar asta pentru ca buretele meu din cap e uneori prea imbuibat. Asa ca il las sa se zvinte un pic si gata. Cuvantul, oricat de greu ar fi el, s-a dezpocit.

Am patit-o odata cu bautura aia cu fata de coniac pe care mi-o serveste mami din biberon pe post de apa. Eu stiu ca nu e apa, dar tac, pentru ca deocamdata habar nu am cum ii spune. Problema a fost cand nu imi venea pe limba nic, nici macar acest "apa". Am stat, m-am gandit, am stors din buretel, m-am uitat fix la biberon si dupa aia la mami. Degeaba! Mi-am zis atunci ca singura solutie e sa recurg la poceala si mi-a iesit clar si raspicat "aua". Asta a fost. Am comis-o si in sinea mea m-am cam rusinat. Reactia in jur a fost insa uluitoare. Mami, in culmea fericirii, mi-a adus in secunda doi biberonul si, uite asa, am trait fericit si racorit pana mi s-a facut din nou sete.

Si stiti cum e. Cand bei o gura de "apa", parca iti vine sa te si relaxezi uitandu-te la TV. Dar uneori canci Tv, ca mami se uita la niste neni si tanti care vorbesc ceva - de lucuri sfinte cred. Asta in timp ce eu stau si ma gandesc ca probabil e un nou episod din Sipi si Sapi pe Bebe TV. Si iar sunt in dilema. Cum spun Bebe Tv? Si iar fac apel la bureti, invoc telecomanda, fac abuz de vocalize. Din nou canci. Noroc ca sunt destept si nu mi-a luat prea mult sa imi dau seama. Cand vrei ceva si nu stii cum sa spui tipi tare si furios "Mama" si speri ca si ea sa fie desteapta si sa priceapa. De data asta mi-a mers, dar se zice ca femeile isi pierd din neuroni la nastere. Te rog, Doamne , sa mai aiba macar doi.

Pentru fetite, "nu" inseamna intotdeauna "da"

Stiti melodia aia.. "Ghita, te-astept diseara la portita"? Daca raspundeti afirmativ, felicitari! Daca nu, nu-i cu suparare. E normal sa nu stiti o melodie care nu este cantata de mine si nici nu are vreun nume rasunator ca al meu. Pentru ca EU sunt Mihnea Nicolas si sunt asteptat mereu in vreo portita. Sau macar in usa de la bloc. Daca esti fetita, e musai sa ma adori. Ca asa sunt eu... adorabil.

Adorabil asa cum sunt si cum am fost si vinerea trecuta, m-am prezentat cu manuta goala la Toni. Antonia pe numele ei cel lung. Ma asteptam la o primire dragastoasa, la imbratisari tandre si mangaieri pe chelie. Cand colo....

S-a uitat indiferenta la mine, cu ochii ei albastrii si mi-a scos limba. Poftim purtare! Am trecut insa repede peste aceasta prima impresie crezand ca e mai nazuroasa. Si am inceput sa perii:am luat-o de manuta, am mangaiat-o pe piciorus, am incercat sa o ating chiar si in locuri nepermise. Nimic! Mai trecu o ora timp in care ea si-a facut somnul de frumusete si-a luat gustarica iar eu, de necaz, i-am molfolit jucariile. Inr-un final, cu ceva mai mut chef de viata, mi-a dat manuta. Si i-am luat-o! In mod clar o sa fie una din femeile vietii mele.

Prietenul meu

Afara ploua si eu sunt cam ciufut. As folosi si alt cuvant, ca de exemplu ne...., dar mi s-a explicat ca nu e frumos. Ma rog! In loc sa ma felicite ca stiu sinonime.. dar nu despre asta vreau sa vorbesc aici. Cum spuneam, afara e urat si nu am iesit in parc. In schimb, la mami in dormitor am gasit un nou partener de joaca. Nu stiu cum a aterizat acolo ca usa era incuiata si geamul la fel. Dar ce mai conteaza. E genial!.
Are cam 71 de cm, grasunel si brunetel. Sufera de calvitie precoce dar, per ansablu, e frumusel. Cred. Nu bag mana in foc pentru ca sincer, nu ma pricep decat la frumusetea fetitelor. Oricum nu asta conteaza la acest baietel. Conteaza ca ne intelegem perfect. Imi citeste gandurile ceva de groaza.
Sa va dau un exemplu:

Eu gandesc si spun: "ba"
El odata cu mine:"ba"

O fi vreo coincidenta, imi dau cu presupusul si mai incerc odata

"Pa", zic eu. "Pa" si el , in acelasi timp cu mine.

Sa trecem la lucruri mai complicate, ticluiesc in minte.

"Baba!", afirm imbuibat de mandrie iar raspunsul imi reteaza din start entuziasmul:"baba" si el.
Se pare ca cu baietelul asta nu imi merge asa usor asa ca am scos din gurita artileria grea. "Ptiuuuuuuuu" urlu la el si il improsc cu scuipat. Si "ptiuuuuuuuu" am primit inapoi mai repede decat m-as fi gandit. Au lipsit balele propriu-zise dar asta nu m-a oprit sa recunosc. "Esti genial, prietene. Esti aproape la fel de pefect ca si mine"

PS: Asa aproape perfect cum e, acest baietel pe care l-am declarat prietenul meu , are o mare problema. Nu vrea sa stea decat la mami in dormitor, in fata patului.

PS 2. I-am gasit si un nume. De fapt m-am lasat inspirat de mami. De acum incolo ii voi spune "bebe din oglinda". Suna bine, nu?

Bun e vinul ghiurghiuliu-reeditare

Bun ii vinul ghiurghiuliu

Sari dari dari da

Cand ti-l pui pe sub chipiu

Sari dari dari da

Si il inmoi cu niste paini

Sari dari dari da

Sa te lase far de cucui

Primii pasi

Azi e zi mare. Sf Patrick in calindarul irlandez si Sf Merg in 2 picioare pentru mine. Sa ne rugam , zic! Si pana acum am facut chestii in picioare. Am stat fara sa cuget dar si cu cugetul in cap, am si papat, m-am si jucat. Dar gata! Mi-am luat viata in talpi si m-am decis ca e pacat de ele sa le tin acolo jos, neutilizate. Si nici nu cred ca e de demnitatea lor sa le folosesc pe post de mainile de la picioare pentru jucariile mult prea indepartate pentru mainile de la cap. Deci sa mergem am zis! Si am mers. Un picior, al doilea, iar primul iar al doilea pana am uitat care a fost primul si care al doilea dar finalitatea conteaza: am ajuns unde mi-am propus. Sau, ca sa fiu sincer, unde si-a propus mami, dar asta este un detaliu insignifiant. Pazea, ca va prind!