Da mai da odata pe BeBe TV!

Dupa cum vedeti, eu ma exprim foarte bine in scris. Da cand e vorba de vorbit, ca sa scriu asa, recunosc, mai am cate un lapsus. Uneori mai si pocesc, dar asta pentru ca buretele meu din cap e uneori prea imbuibat. Asa ca il las sa se zvinte un pic si gata. Cuvantul, oricat de greu ar fi el, s-a dezpocit.

Am patit-o odata cu bautura aia cu fata de coniac pe care mi-o serveste mami din biberon pe post de apa. Eu stiu ca nu e apa, dar tac, pentru ca deocamdata habar nu am cum ii spune. Problema a fost cand nu imi venea pe limba nic, nici macar acest "apa". Am stat, m-am gandit, am stors din buretel, m-am uitat fix la biberon si dupa aia la mami. Degeaba! Mi-am zis atunci ca singura solutie e sa recurg la poceala si mi-a iesit clar si raspicat "aua". Asta a fost. Am comis-o si in sinea mea m-am cam rusinat. Reactia in jur a fost insa uluitoare. Mami, in culmea fericirii, mi-a adus in secunda doi biberonul si, uite asa, am trait fericit si racorit pana mi s-a facut din nou sete.

Si stiti cum e. Cand bei o gura de "apa", parca iti vine sa te si relaxezi uitandu-te la TV. Dar uneori canci Tv, ca mami se uita la niste neni si tanti care vorbesc ceva - de lucuri sfinte cred. Asta in timp ce eu stau si ma gandesc ca probabil e un nou episod din Sipi si Sapi pe Bebe TV. Si iar sunt in dilema. Cum spun Bebe Tv? Si iar fac apel la bureti, invoc telecomanda, fac abuz de vocalize. Din nou canci. Noroc ca sunt destept si nu mi-a luat prea mult sa imi dau seama. Cand vrei ceva si nu stii cum sa spui tipi tare si furios "Mama" si speri ca si ea sa fie desteapta si sa priceapa. De data asta mi-a mers, dar se zice ca femeile isi pierd din neuroni la nastere. Te rog, Doamne , sa mai aiba macar doi.