Prietenul meu

Afara ploua si eu sunt cam ciufut. As folosi si alt cuvant, ca de exemplu ne...., dar mi s-a explicat ca nu e frumos. Ma rog! In loc sa ma felicite ca stiu sinonime.. dar nu despre asta vreau sa vorbesc aici. Cum spuneam, afara e urat si nu am iesit in parc. In schimb, la mami in dormitor am gasit un nou partener de joaca. Nu stiu cum a aterizat acolo ca usa era incuiata si geamul la fel. Dar ce mai conteaza. E genial!.
Are cam 71 de cm, grasunel si brunetel. Sufera de calvitie precoce dar, per ansablu, e frumusel. Cred. Nu bag mana in foc pentru ca sincer, nu ma pricep decat la frumusetea fetitelor. Oricum nu asta conteaza la acest baietel. Conteaza ca ne intelegem perfect. Imi citeste gandurile ceva de groaza.
Sa va dau un exemplu:

Eu gandesc si spun: "ba"
El odata cu mine:"ba"

O fi vreo coincidenta, imi dau cu presupusul si mai incerc odata

"Pa", zic eu. "Pa" si el , in acelasi timp cu mine.

Sa trecem la lucruri mai complicate, ticluiesc in minte.

"Baba!", afirm imbuibat de mandrie iar raspunsul imi reteaza din start entuziasmul:"baba" si el.
Se pare ca cu baietelul asta nu imi merge asa usor asa ca am scos din gurita artileria grea. "Ptiuuuuuuuu" urlu la el si il improsc cu scuipat. Si "ptiuuuuuuuu" am primit inapoi mai repede decat m-as fi gandit. Au lipsit balele propriu-zise dar asta nu m-a oprit sa recunosc. "Esti genial, prietene. Esti aproape la fel de pefect ca si mine"

PS: Asa aproape perfect cum e, acest baietel pe care l-am declarat prietenul meu , are o mare problema. Nu vrea sa stea decat la mami in dormitor, in fata patului.

PS 2. I-am gasit si un nume. De fapt m-am lasat inspirat de mami. De acum incolo ii voi spune "bebe din oglinda". Suna bine, nu?