M-au anuntat fericiti ca mergem la munte. Ok. Si? M-au lamurit bustean, asa ca am dat din umeri nedumerit. Au venit repede cu explicatia: acolo unde te-a botezat tata popa.
Alt mister. Cine e tata popa? Eu stiu ca tata e tata, adica un nene care face ce zic eu. Nu imi aduc aminte de vreun tata popa care sa stea in cap cand am eu chef. Oricum, lumea e plina de mistere si mai bine ma joc, m-am gandit in timp ce stateam la manipulat cu haine.
Acum, dupa ce m-am intors de la munte, sa va povestesc ce e aia, ca sunt mult mai destupat.
Ce denumesc ei munte e de fapt locul unde ajungi dupa ce te plictisesti de moarte in masina, adormi cu capul stramb si te trezesti ca o vezi pe Buni. Fara Wof - asta e un amanunt neplacut.
Alt mister. Cine e tata popa? Eu stiu ca tata e tata, adica un nene care face ce zic eu. Nu imi aduc aminte de vreun tata popa care sa stea in cap cand am eu chef. Oricum, lumea e plina de mistere si mai bine ma joc, m-am gandit in timp ce stateam la manipulat cu haine.
Acum, dupa ce m-am intors de la munte, sa va povestesc ce e aia, ca sunt mult mai destupat.
Ce denumesc ei munte e de fapt locul unde ajungi dupa ce te plictisesti de moarte in masina, adormi cu capul stramb si te trezesti ca o vezi pe Buni. Fara Wof - asta e un amanunt neplacut.
Muntele se continua cu ceva denumit "restaurant". Asupra acestui concept o sa mai meditez ca m-a cam confuzat. In doua cuvinte, din cate m-am prins e locul de papa. Unul mai ciudat as spune, ca nu m-a spalat nimeni pe maini inainte, mancarea mi-a fost adusa cu o ora intarziere de o doamna cu sani mari si in loc de babetica mi s-a dat un coif. Noroc cu metoda subtila de indopare adopata de parintii mei, ca altfel zau ca m-as fi pierdut de tot. 
Tot munte i-au zis si plimbarii post-ingurgitare. Miscare in ceata, i-as spune eu, pentru ca mami insista sa nu mai tip cu gura deschisa, ca ma doare in gat. Cum ar putea un bebelus sa zbiere cu gura inchisa?! Eu nu imi pot da seama. Poate adult fiind, o sa reusesc. Asa pe la 60 de ani, ca daca e sa mai iau dupa ai mei, pe la 30 nicio sansa. Ei zbiara si cu gura larg deschisa si cu dinti.
In acest loc, numit munte, mami m-a ademenit, ca de fiecare data, sa ma duc la locul meu de nani.
"Mihnea, unde e locul tau de nani?", ma intreaba ea pe la amiaza.
"De unde D-zeu sa stiu eu", i-as fi raspuns prompt daca stiam toate aceste cuvinte. Doar eram intr-o camera pe care nu o mai vazusem niciodata.
Noroc ca m-a asezat ea unde a considerat ca e locul meu de nani si am scapat de problema. De ce m-a mai inrebat atunci, zau de am priceput, dar din experienta mea de un an si 3 luni am inteles ca oamenii mari sunt niste fiinte pe care nu are sens sa le intelegi. Trebuie doar sa stii cum sa ii iei cu binisorul astfel incat tot la vorba ta bebeleasca sa ajunga.
Si inca ceva legat de locul meu de nani. Acest mirific spatiu dedicat MIE a devenit in noaptea aceea locul de nani a lui mami, tati si buni. Si eu intre ei :)
Munte in adevaratul sens al cuvantului cred ca este insa atunci cand stai la locul de papa si niste oameni care ar fi trebuit sa stea in televizor stau pe o ridicatura si canta. Mare minune. Nici macar nu imi pot explica cum au iesit ei din televizor asa tiptil, fara sa vad eu, si cum au ascuns repede aparatul, ca sa am impresia ca sunt nascuti si crescuti pe ridicatura. Oricum, de cantat au cantat dragut, desi habar nu aveau de "house", iar buni a fost o partenera pe cinste.
Am agatat si o draguta de aceeasi varsta cu mine si m-am imprietenit cu un baietel care m-a intrebat nerusinat daca mai fac caca pe mine.
Cam asta e definitia muntelui.
Tot munte i-au zis si plimbarii post-ingurgitare. Miscare in ceata, i-as spune eu, pentru ca mami insista sa nu mai tip cu gura deschisa, ca ma doare in gat. Cum ar putea un bebelus sa zbiere cu gura inchisa?! Eu nu imi pot da seama. Poate adult fiind, o sa reusesc. Asa pe la 60 de ani, ca daca e sa mai iau dupa ai mei, pe la 30 nicio sansa. Ei zbiara si cu gura larg deschisa si cu dinti.
In acest loc, numit munte, mami m-a ademenit, ca de fiecare data, sa ma duc la locul meu de nani.
"Mihnea, unde e locul tau de nani?", ma intreaba ea pe la amiaza.
"De unde D-zeu sa stiu eu", i-as fi raspuns prompt daca stiam toate aceste cuvinte. Doar eram intr-o camera pe care nu o mai vazusem niciodata.
Noroc ca m-a asezat ea unde a considerat ca e locul meu de nani si am scapat de problema. De ce m-a mai inrebat atunci, zau de am priceput, dar din experienta mea de un an si 3 luni am inteles ca oamenii mari sunt niste fiinte pe care nu are sens sa le intelegi. Trebuie doar sa stii cum sa ii iei cu binisorul astfel incat tot la vorba ta bebeleasca sa ajunga.
Si inca ceva legat de locul meu de nani. Acest mirific spatiu dedicat MIE a devenit in noaptea aceea locul de nani a lui mami, tati si buni. Si eu intre ei :)
Munte in adevaratul sens al cuvantului cred ca este insa atunci cand stai la locul de papa si niste oameni care ar fi trebuit sa stea in televizor stau pe o ridicatura si canta. Mare minune. Nici macar nu imi pot explica cum au iesit ei din televizor asa tiptil, fara sa vad eu, si cum au ascuns repede aparatul, ca sa am impresia ca sunt nascuti si crescuti pe ridicatura. Oricum, de cantat au cantat dragut, desi habar nu aveau de "house", iar buni a fost o partenera pe cinste.
Am agatat si o draguta de aceeasi varsta cu mine si m-am imprietenit cu un baietel care m-a intrebat nerusinat daca mai fac caca pe mine.
Cam asta e definitia muntelui.
