Prima zi de scoală

Pentru mine, prima zi de scoala a fost intr-o luni. Adica ieri. Si a fost seara, dupa gradi. Si a fost la Muzeul cu elefanti, adică Antipa. 

Si a fost cu prietenul meu Luca. Şi a fost dupa ce am asteptat., si-am alergat si m-am jucat si am facut chestii despre care mama a zis ca nu trebuia sa le fac. De genul, trasul dinozaurului de coada, sau pus mana pe ecrane, vitrine si alte minunatii luminate. Evident, am si exclamat!

Si a fost, in mod firesc, si cu invatat. Invatat despre fluturi multicolori, si pasari albe, despre evolutie si disparitie, despre animalele din tara aceea unde traiesc eu, Romania. Aceea, stiti voi, care uneori e mare si incapatoare cat un continent, acela, stiti voi, Europa, iar alteori, cat un Bucuresti, acela, stiti voi, unde traiesc eu. Dar nu despre asta am invatat ieri. 

Si a mai fost distractiv si magic. Magic in toata regula! Cu un domn pe post de magician. Unul care facea ca pe tableta mea Samsung, si ea la fel de magica, sa apara toate acele animale despre care si povestea. Si ele magice la randul lor, mai ales ca o parte dintre ele sunt magice pe vecie, ca in realitate nici nu mai exista.

Si a mai fost si surprinzator. Suprinzator pentru ca am reusit sa retin cate ceva. Cu magicianul pe post de ghid si profesor, am dat o groaza de raspunsuri verzi. Pentru ca asa e cu softul educational si colectiile digitale. Orice ar insemna ele, eu inteleg ca e pe culori: verde -corect, maro-gresit. Asta numesc eu Smart Classroom, o clasa si o scoala pe care o puteti frecventa si voi. 

Pentru ca, in perioada 2 iunie – 14 iulie, în fiecare zi de luni, elevii claselor I-IV vor putea participa la workshop-uri interactive în cadrul Galeriei Digitale Samsung de la Muzeul „Antipa”. Înscrierile în acest proiect se fac pe pagina http://www.samsung.com/ro/descopera-natura/ , iar la fiecare lecție vor putea participa 15 copii.

Despre LISTA pentru buna dimineata sau cum sa pleci la munca fara prea mare scandal

Eu dimineata nu prea am chef. Nu prea mai am chef sa dorm, daca este week-end si nici sa ma scol in timpul saptamanii. 

Nu prea am chef sa merg la baie, asa ca topai pe scaun in timp ce imi prepar cafeaua si uneori chiar in timp ce o beau. Si in nicun caz nu am chef sa ma imbrac, sau Doamne fereste sa duc la bun sfarsit orice indeletnicire obligatorie, dar matinala. In schimb, am chef sa vorbesc. Si vorbesc pentru ca de asta am chef toata ziua. Mai putin la gradi atunci cand sunt pus sa repet ce tocmai imi explicase educatoarea. Deci vorbesc in timp ce ma plimb prin bucatarie, hol si dormitoare pentru ca altceva nu pot face atunci cand vorbesc. Si vorbesc chiar si atunci cand stau pe loc, pentru ca a vorbi presupune un efort extrem de mare. Atat de mare, incat trebuie sa stau.

Si vorbesc si in timp ce ai mei ma roaga si ma implora si ma ameninta si se bucura si se intristeaza si se enerveaza si le vine sa tipe, asa ca uneori o fac, iar alteori nu. Si vorbesc atat de mult despre gradi, despre ziua de luni, care nu e marti, desi as vrea sa vina mai repede vineri, despre ce jucarie sa imi iau, dar asta nu e buna, asta e prea mare, prea mica, cu asta nu ma lasa, pe asta mi-o strica, asta e prea veche, asta prea noua, prea verde, prea de fete, prea moale, prea ma zgarie.., prea.... Si sa nu uitam de vreme, care poate fi schimbata, ca sunt expert in chemat ploia si, uite, chiar acum am chef sa o invoc batand cu umbrela in podea. Ca idee, viata este o chestiune la care sa reflectezi. Si cel mai bun moment e dimineata. Adica fix cand trebuie sa te imbraci, speli, incalti si sa iesi mai repede pe usa.

Nu toata lumea apreciaza spiritul creator dis de dimineata. Si nici faptul ca pentru mine este momentul sa am grija de flori, sa privesc pe geam sau sa ma joc cu jucaria primita in dar acum 3 ani si pe care nu am mai bagat-o in seama de atunci si nici nu o sa o mai bag de aici incolo. Cu exceptia aceste dimineti. Si nici nu prea vad mare compasiune pentru etichetele dureroase, ciorapii care deranjeaza, tricoul nepotrivit sau incaltamintea prea strampta.

IN CONCLUZIE, dimineata poate fi nasoala pentru toata lumea. Noroc ca , uneori, pentru atunci  cand nu am chef de atitudinea "ca asa nu vreau eu", mami a inventat LISTA. Un fel de hai sa zicem ca accept ce vreti voi, daca primesc in schimb o multitudine alte lucruri, de la Omnitrix, la triciclete si binocluri de detectiv, aflate si ele pe LISTA MEA. Pe LISTA mamei este trecut, printre altele, o cerinta nasoala: ""sa te imbraci repede dimineata"' si, pentru ajutor, sub scrisul neinteligibil pentru mine, Mihnea analfabetul, un desen urat rau. Un desen pentru care m-am si suparat, din motive estetice evident, dar, treaca de la mine, sunt un copil tolerant asa ca am acceptat mazgaleala. Efectul LISTEI si al mazgalelii este simplu: in loc sa tipe, sa se tanguiasca, sa se roage, sa ma mituiasca sa.. ce mai fac adutii disperati si intarziati la munca, mami imi arata desenul. Iar eu, constient de penibilul situatiei si agasat de uratenia caricaturii, ma induplec si purced la imbracat. Repede si bine. Primesc in schimb o mina fericita si o incurajare:"'Wow, esti imbracat. Mai ai sa te incalti si putem merge."'

Si LISTA mea... ma gandesc eu in timp ce imi indes calcaiele ascutite in pantofi. Mamiii... as mai vrea un costum de controlor si toate cartile cu Domnul si Doamna si......Iar mami scoate lisa si noteaza. Stiu ca nu imi va lua mai nimic din toate astea, dar macar asculta. Si mai stiu ca daca ma rog si ma tangui si ma marai si ma... tot ce stiu eu sa fac pentru a fi convingator, patesc ca atunci cu clepsidra. Adica obiectul acela minunat pe care l-am cerut atat de insistent incat nu l-am mai primit deloc. 

Şi am dansat

Eu şi "stafia" din Scary Movie.

Moşul de pe FEIVUC

Mă declar agnostic! De fapt, aşa scrie mami că mă declar, că eu, în realitate, nu ştiu cum să mă declar. Eu doar spun că vreau să vorbesc cu Moş Nicolae. Pentru că, mă gândesc eu aşa, într-o bună zi, când voi fi ceva mai mare, aş putea să-i iau locul Aici intervin însă mai multe probleme majore:

1. Nu ştiu dacă Moşul asta este perpetuu, precum Crăciun. În cazul în care este, trebuie să revin la planul B. Mă fac doctor de dinţi!  

2. În cazul în care îi voi urma la tron, sau mai bine zis pe acoperiş (detalii aici ), nu ştiu cum urmăreşte toţi copiii în acelaşi timp.  Mami spune că are nişte ecrane uriaşe, ca de televizor. Eu nu sunt prea convins, aşa că m-am gândit să iau problema în propriile mâini. M-am decis să îl sun. Şi de aici problema numărul trei.

3. Mami spune că nu are telefon, sim şi nici nu e abonat la vreun operator de telefonie. Implicit nu are număr. Şi de aici problema numărul patru.

4. Eu ştiu numărul lui Moş Nicolae. Este 22.33. Îl ştiu, pentru că l-am văzut! Serios. Nu vă păcălesc. Fuma o ţigară pe acoperiş, în timp ce eu agonizam de nerăbdare aşteptându-l. Dar mami tot nu crede. Aşa că a apărut şi problema numărul 5.

5. Dar, dacă nu mă crezi că are număr de telefon, pe care îl şi ştiu pe dinafară, atunci pune-l pe FEIVUC

Pe ce?, întreaba ea nedumerită

Pe FEIVUC

Cum să îl pun pe Facebook, dacă Moşul nu se poate vedea şi nimeni nu ştie cum arată?

Nu mă interesează!. Pune- l pe FEIVUC, pe LEPOT sau pe TABLETĂ! Acum!

  

Odă lui Moş Nicolae. Bătrânul cel fumat care a vinit

Şi a vinit! A vinit pe uşă aşa cum ştie el să vină. Şi tot pe acolo a şi plecat, pentru că doar pe acolo ştie el să plece. El nu este Moş Crăciun să alunece pe acoperiş şi să se ardă la fund. Săracul! În fiecare an cînd vine, Moşul se arde la fund. Aşa am văzut eu la desene.

Şi a vinit după ce l-am aşteptat şi m-am rugat, şi am mâncat şi m-am comportat. Şi după ce el a stat acolo unde şi el şi Moş Crăciun pot sta: pe acoperiş.

Şi a vinit deşi cum nu s-ar preta: fumat!

Şi a vinit cu daruri multe şi cerute şi m-a iertat. Pentru că este Moş bun, Moş Nicolai deşi m-a făcut să aştept, să rog, să mănânc, să mă comport. 

Pentru toate acestea îi mulţumesc şi îl iert şi suport încă o zi despărţirea de bradul lui Moş Crăciun. Căci tare am dor de Moş Crăciun.

Momentul vinirii

Şi acum liber la Moş Crăciun. Odă lui aici

Despre pipăit sau cum să citeşti o carte pe muchie

Salutare tuturor! Sunt eu, Mihnea Nic Pitic şi vă invit să ...ceva . Vreţi să mă ajutaţi?  Sper că aţi spus da, că altă alternativă nu există. Deci "da"! Aţi spus "da" la cartea despre Pipăit, pe care eu nu am citit-o din două motive simple:
1. Nu o am
2. Sunt analfabet

Şi probabil că nici nu o voi citi din alte două motive:

1. Mama nu o să mi-o ia
2. Voi rămâne analfabet atâta timp cât voi rămâne interesat de astfel de cărţi

Dar nu-i nimic. Sunt la fel de optimist ca întotdeauna, pentru că ştiu destul de multe despre pipăit cât să umplu două cărţi cu Michi Maussss ClabHaussssss. M-am gândit şi la o clasificare şi aş începe cu ceva de sezon: pipăitul cadoului pe care mi l-a pregătit Moş Nicolae. Sper să pipăi ce trebuie, adică un şarpe, o cască galbenă şi o vioară- cu arcuş cu tot.

Ar mai fi pipăitul feţei mamei  în timpul fiecărei nopţi. De nepreţuit! Şi atingerea rece a primului om de zăpadă pe anul acesta. Foarte rece! Şi frişcă lipicioasă pe degete, de ziua cui s-o nimeri. Delicios! Şi Ştrumfiţa din primul film 3D din viaţa mea. Enervant! Şi inima gumantă pe care am găsit-o aseară în mall. Norocos! Şi... noroiul de pe ghetuţe. În viitor!

Şi încă ceva- muchia paginii  pe care o ating in fiecare seara, numarand până la coperţi. Inteligent! Dar nu şi cartea despre "Pipăit" de la Michi Maus Clabbbbb Haus.

Despre Nicolae, moşul care mă pune la grea încercare

Mai sunt două zile si Vine Moş Nicolae şi cu această ocazie nu pot decât să fiu încântat, nerăbdător şi prea- mirat. Toată lumea spune că vine Moş Nicolae, dar de unde vine nu am reuşit să aflu. Sunt o persoană pozitivă, aşa că în lipsa unui răspuns exhaustiv (asta este cuvântul lui mami, eu nici nu îl pot pronunţa) mă mulţumesc cu faptul că o să vină-sper.

De fapt, sunt sigur că o să vină. La copiii cuminţi vine cu jucăriile pe care aceştia le-au cerut frumos completând "Lista lui Moş Nicolae". Eu doar am dictat, pentru că eu la asta mă pricep. Eu spun, arăt cu degetul şi oamenii se execută. Aşa simt eu că se procedează într-un stat democratic condus de  un totalitar, mic şi hotărât ca mine. 

Copiii care nu au fost cuminţi primesc un băţ. Aceasta ştiam încă de acum doi ani, când am şi primt unul, la cererea mea expresă. Ieri, am aflat că pot primi şi o nuia-despre asta mi-a "pobestit" Delia. Eu nu ştiu ce o să primesc. Ştiu doar că Moş Nicolae decide. Sper să decidă cu sufletul şi nu cu capul, căci raţiunea dăunează grav cadourilor.

Pe lista mea eu am dictat modest trei lucruri: un şarpe, o cască galbenă şi o vioară. Mi.-a fost uşor să poruncesc pentru că mai tot timpul ştiu ce vreau. Ce nu ştiu eu este cum decide Moşul dacă am fost sau nu cuminte. Cum vede el toţi copiii în acelaşi timp? Şi ce face noaptea? Când doarme, cum poate vedea dacă sunt cuminte sau nu? Dacă Crăciun lucrează cu reni şi spiriduşi, asistenţii lui Nicolae cum se numesc? Şi până la urmă ce va alege; băţul sau nuiaua.

Din fericire, mai sunt doar doua zile:)